Istoria religiilor » make test

Valorile spirituale

Viata si dreptul la viata. Pentru toate vietuitoarele care traiesc pe acest pamant, viata personala este un dar divin. Fiecarei fiinte, acest nepretuit dar ii este conferit o singura data in momentul conceperii (fecundarii, indiferent pe ce cale se realizeaza prin legile naturale stabilite de Dumnezeu). In cazul special al omului acest dar - viata - depaseste limitele naturalului, el devine pentru credincios o viata suprafireasca descinzand de la Cristos cu care crestinul se contopeste.
Dreptatea, care in lumea non-umana a vietii salbatice ramane cea impusa de legile naturii stabilite de Dumnezeu, in viata individului uman are o conotatie superioara. 
Adevarul, este o categorie existentiala apartinatoare numai umanitatii. Cunoasterea lui este adanc inradacinata in ratiunea umana, ramanand indrumatorul oricarei fapte ale acelora ce se afla in serviciul Domnului. "Departe fie dar de voi minciuna! Spuneti fiecare adevarul aproapelui vostru, deoarece unii suntem madularele celorlalti" (Efeseni, 4:25).
Iubirea sau dragostea este un sentiment ce cu greu poate fi despartit de inima omului. Ea este de doua feluri sau ipostaze care isi afla radacinile in iubirea pe care Dumnezeu o poarta creaturilor sale dotate cu putereas de a deosebi binele de rau.
Credinta inseamna a crede in toate invataturile venite de la Dumnezeu Tatal prin profeti si Isus Cristos si mijlocirea Duhului Sfant. Apostolul Pavel precizeaza in aceasta privinta urmatoarele: "Credinta este temeiul celor nadajduite, dovada lucrurilor nevazute.
Libertatea este o caracteristica specifica, dar ea nu este libertinaj fiindca bine spune Apostolul Pavel: "Toate sunt invoite, dar nu toate sunt de folos. Toate sunt invoite, dar nu toate inalta. Nimeni sa nu-si caute binele sau, ci al aproapelui" (1Corinteni, 10:23-24).
 Pacea este rodul activitatii Duhului Sfant si ea vine totdeauna de la Dumnezeu. El o da omului drept, caci El este inainte de toate pasnic. De altfel, Isus ne-a zis: "Fericiti cei pasnici, caci ei se vor numi fiii lui Dumnezeu" (Matei, 5:9).
Si in fine intimitatea este o dorinta a omului mai cu seama drept, ca inima lui sa fie inainte de toate, cunoascuta de Dumnezeu si apoi de aceea cu care el sau ea convietuieste. Valoarea mare a intimitatii ne-a descoperit-o insusi Isus Cristos cand a zis ucenicilor sai: "Luati seama cum va aratati drepti inaintea oamenilor, ca sa fiti vazuti de ei, altfel nu veti avea rasplata de la Tatal vostru din ceruri".

Saptamana Sfanta

POSTUL PASTELUI este timpul ce ne pregăteşte pentru marea sărbătoare a Învierii Domnului este un timp sfânt, o fericită trăire sufletească pentru orice creştin şi un moment de profundă reînnoire sufletească. Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea, cu iubirea sa părintească, ne cheamă anul acesta, în mesajul său pentru Postul Mare, să redescoperim marele dar pe care ni l-a făcut şi ni-l face Dumnezeu, prin Isus Cristos, care ne-a răscumpărat prin moartea sa pe cruce, prin învierea sa glorioasă şi, prin baia Botezului, ne-a ales să fim membri ai Bisericii şi fii ai săi. Ne-am învrednicit să ne bucurăm de milostivirea lui Dumnezeu, devenind părtaşi ai morţii şi învierii sale, care şterge păcatul şi ne permite să trăim în mod gratuit în propria noastră existenţă "acea atitudine care este în Cristos Isus", aşa cum ne îndeamnă Sfântul Părinte făcând referinţă la cuvintele sfântului Paul din Scrisoarea către Filipeni (Fil 2,5). Prin sfântul Botez se realizează în noi o întâlnire cu Cristos, care dă formă întregii noastre existenţe creştine şi ne cheamă la o convertire sinceră, până la obţinerea staturii adulte a lui Cristos. Botezul este pentru creştin poarta de intrare în economia harului, ce se dezvoltă şi creşte necontenit prin celelalte taine şi sacramente oferite de însuşi Mântuitorul nostru.

Unirea Principatelor Române cunoscută ca Mica Unire a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

Get your own Slide Show!